In perioada 1 – 6 septembrie 2013 am organizat (INTERAD) impreuna cu Centrul de Dezvoltare Personala ORDO (Oreste Teodorescu si Doru Bem) “Tabara de Reconectare cu Strabunii”. A fost un program complex in care s-au imbinat cursurile sustinute de Oreste Teodorescu, Doru Bem si Cristian Pompei cu ghidajul spiritual si coferinta – intr-un format dinamic si interactiv – oferite de subsemnata. ( VEZI PROGRAMUL TABEREI)
In zorii zilei de 1 septembrie 2013 am plecat din Bucuresti cu autocarul catre Costesti (jud. Hunedoara). Timpul ne-a permis sa oferim doua bonusuri constand, in vizitarea a doua obiective care nu erau incluse in program: Trovantii din Costesti si Ansamblul Brancusi din Targu Jiu: Coloana Infinitului, Poarta Sarutului si Masa Tacerii. Pe parcursul intregii zile am avut senzatia ca timpul s-a dilatat. La obiectivele mentionate am vorbit despre aspecte mai putin cunoscute publicului larg, in timp ce participantii au avut ocazia sa perceapa in mod direct energia locurilor.
In drum spre Manastirea Prislop, am vazut cum un soim cu un sarpe in ghiare zbura deasupra soselei. Am observat ca pe parcursul desfasurarii taberelor pe care le organizam intalnim soimi pe traseu. De fiecare data cand am vazut (in planul fizic) soimi am constat ca prezenta lor imi confirma sau ma avertizeaza.
La Manastirea Prislop am intalnit mai multi oameni decat de obicei, dar probabil acest fapt se datora contextului intrucat era duminica dupa-amiaza si era 1 septembrie – Inceputul Anului Bisericesc. Am stat la coada formata la Mormantul Parintelui Arsenie Boca aproximativ o ora. Si cum nimic nu este intamplator, astfel am avut la dispozitie mai mult timp de rugaciune si reculegere langa Parintele. Emotia si bucuria implinirii se putea citit pe chipul tuturor. Plecand de la Mormant, langa saivanul dacic facut de parintele Arsenie Boca, am vazut o turma de oi care erau pazite doar de un frumos caina alb, care m-a privit pentru cateva clipe. Imaginea era mioritica, din peisaj in schimb lipsind pastorul. Razele soarelui la asfintit lumina turma si minunatul caine alb. Pentru mine acea imagine avea valoarea unui simbol. As fi dorit sa o impartasesc si cu cei din jur, dar fiind singura in urma grupului am facut doar cateva fotografii cu telefonul. Sunt sigura ca asa a fost mai bine, probabil trebuia sa fac acele fotografii pentru a-mi aduce aminte ulterior de semnificatia si mesajul pe care trebuie sa-l constientizez si sa nu-l uit.
A doua zi, in prima parte a zilei, Cristian Pompei a sustinut cursul cu tema: “Mesaje si remedii magice de la strabuni”. Dupa-amiaza am facut o surpriza participantilor, mergand la Cetatea Costesti – Cetatuie. Am intrat in toate templele cetatii si am propus celor de fata “sa simta informatia” fiecarui templu si la final ne-am impartasit impresiile. Astfel, am oferit participantilor si un curs-aplicat (practica).
In a treia zi au sustinut cursuri Oreste – “Strabunii din Cer” si Doru Bem – “Reconectarea la informatia primordiala”, iar in a patra zi am mers la Sarmizegetusa Regia. Am parcurs pe jos ultimii patru kilometri, timp in care o duduie cu o masina de teren ne-a monitorizat deplasarea, facand curse in ambele sensuri pana am ajuns la poarta cetatii (am reintalnit-o in cetate si a asistat la toate discutiile, stand in spatele Domnului Brilinsky). Dupa ce am cumparat bilete si am facut fotografii cu Steagul Dacic, pe care l-am primit in dar de la prietenul nostru Fane, am oferit informatii despre cetate si zona sacra a Sarmizegetusei Regia. Am trecut pe langa un grup de arheologi care sapau in perimetrul cetatii si Domnul Vladimir Brilinski care parea destul de preocupat de munca acestora.
Inainte de a patrunde in zona sacra s-au auzit doua sunete prelungi ca de bucium, fapt constatat si de cei prezenti, deci era real. Ulterior, facand legatura cu evenimentele care aveau sa se petreaca am inteles ca erau asemenea sunetelor de goarna care prevestesc inceputul unei batalii sau instintarea ca intra cineva (noi) in cetate. Oricum ambele interpretari se potriveau momentului.
Dupa un scurt moment in care cu respect fiecare din noi, in gand, am cerut acceptul strabunilor nostri si Creatorului sa patrundem in acest Pamant Sfant atat pentru Neamul Romanesc, cat si pentru strainii care respecta mosterirea sacra recunoscuta la nivel universal.
Apoi am continuat drumul, am baut apa din “Izvorul lui Zalmoxe”, dupa care o parte dintre noi s-au descaltat inainte de a se apropia de temple. Una dintre participante s-a asezat pe iarba (imbracata inclusiv cu geaca) si dorind sa-si revina pentru cateva momente, dupa drumul parcurs pe jos, s-a intins cu spatele pe iarba intentionand sa-si indrepte coloana, timp in care eu spuneam cateva informatii despre loc. Imediat un jandarm i-a facut observatie ca nu are voie sa stea intinsa. Oricum ea s-a ridicat chiar daca i s-a parut absurda observatia, avand in vedere ca nu facea plaja si pozitia in care statea nu era una de meditatie.
Fiecare dintre noi a dorit sa fie cat mai aproape de Templul Pamant si sa se reculeaga in felul sau. Avand in vedere ca, forma templului este una circulara si noi eram mai multi, ne-am asezat firesc de jur imprejurul templului formand spontan un cerc. Statem in afara templului, in picioare fara a atinge pietrele, fara a rosti vreo rugaciune, fara sa aprindem lumanari sau tamaie si fara a ne tine de maini. Eram niste oameni care stateau in picioare, desculti pe iarba si la un moment dat s-a auzit tipatul unui soim. Fiecare din noi statea in liniste, pana cand “nunu Brilinsky” a dat ordin jandarmilor sa ne ameninte ca vom fii amendati intrucat “sunt interzise ritualurile si ceremoniile religioase in interiorul sitului”, conform Hotararii nr. 101/2013 a Consiliului Judetean Hunedoara. Precizez ca, toti cei prezenti erau persoane cu diferite convingeri religioase, astfel nici nu aveau cum sa savarseasca vreun ritual. Este ca si cum ti-ar fii interzis sa gandesti: la Dumnezeu, la cei dragi, la vreun prieten, la propria persoana, la strabunii nostri, la aceasta Tara…..
Intrucat isi facuse aparitia si Brilinsky am mers impreuna cu Oreste, Costi Ionita, Florin si o parte din participanti sa discutam cu acesta. In urma acestei intalniri am aflat ca nunu, in calitate de administrator al sitului, vrea sa transforme acest loc sacru intrun muzeu la fel ca la Stonehenge in care doar o singura data pe an sunt permise rugaciunile si acest sens il citez pe dl. Bilinsky: “Eu vreau sa fac aici ca la Stonehenge…”. Cum poate sa-ti impuna cineva un orar sau program in cadrul caruia ai voie sa te rogi.
I-am precizat “nunului” ca acest loc nu este un muzeu si de cand a fost construit de catre stramosii nostri acesta a avut destinatia de lacas de cult, loc de rugaciune si asa cum, in prezent, sunt multe biserici sau manastiri declarate Monumente UNESCO iar in continuare in ele se savarsesc slujbe pastrand vie destinatia lor, astfel si la Sarmizegetusa Regia traditia trebui sa mearga mai departe. La Sarmizegetusa Regia, nu sunt doar “niste pietre”, asa cum am auzit din pacate pe unii spunand. Cei care au venit aici in decursul ultimilor ani (inainte de regimul militaro-administrativ instaurat prin intermediul domnului Brilinsky) si care au constientizat sfintenia locului il respecta, nu murdareau templele, ci din contra strangeau mizeria pe care o faceau altii. Jandarmii, inainte de luna mai 2013, isi faceau meseria de a patrula in zona si nu erau transformati in garda personala a nunului si nu primeau ordine de a descuraja pe cei care doreau sa se reculeaga, prin atitudinea de “haitasi” si de “suflatori in ceafa”. Chipurile se justifica prezenta lor in numar atat de mare intrucat in prezent se desfasoara sapaturi arheologice, dar de fapt se doreste pastrarea unei “intimitati” asupra descoperirilor care au loc, prin pastrarea la distanta a vizitatorilor.
Cu totii am constientizat ca jandarmii executa doar un ordin. Nu ei sunt devina de regimul impus la Sarmizegetusa Regia. Deci, cand ii intalniti nu va revarsati nemultumirea asupra lor, caci sunt oameni cumsecade care chiar au grija de cei care cutreiera zona. Prezenta lor este necesara pentru a proteja cetatile de hoti si profanatori.
Mai mult de cat atat, nunul s-a exprimat ca este incomodat de “copacii astia”. De fapt acesti fagi seculari sunt o parte dintre “pazitorii cetatii” si asa i-am perceput (eu si altii) in decursul timpului, impiedicand sapaturile hotilor de comori. Dar de… atat timp cat esti ateu si ai inima impietrita nu ai cum sa percepi aceste lucruri. Nu intamplator, apropo de Vointa Divina, aceasta zona a fost, mai intai, sub administrarea Ministerului Mediului si fiind considerata rezervatie naturala nu se permitea taierea copacilor, apoi a fost transferata la Ministerul Culturii care in prezent a dat-o Consiliului Judetean Hunedoara.
Aici romani, la Sarmizegetusa Regia sunt radacinile noastre!
In decursul timpului, am fost martora a multor treziri a constiintei, transformari interioare a unor persoane care nu-l cunosteau pe Dumnezeu, vindecari, caci acest loc este unul care te schimba. Divinitatea ne-a daruit liber arbitru si depinde de noi cum actionam in aceasta dimensiune. Legile acestei lumi depind de vointa noastra a oamenilor.
Tradatori si farisei au fost de cand Lumea, iar Sarmizegetusa Regia a fost cucerita din cauza tot a unei tradari.
Aurul dacic din zonele sacre este este pecetluit cu blestem care ii atinge pe cei care il valorifica in interes personal, caci el apartine acestui pamant si acestui neam.
Interesanta a fost remarca domnului Vladimir Brilinsky care ne a spus ca a fost facuta recent o decoperire evaluata la 1 milion de euro si pe care, a tinut sa ne precizeze ca, a predat-o organelor statului (de parca, ca administrator ar fii avut de ales). In al doilea rand, consider ca datarea descoperirii ar fi trebui sa fie un argument demn de mentionat, dar constat ca pentru unii prezinta un mai mare interes evaluarea in euro.
La un moment dat o participanta la intrebat pe domnul Vladimir Brilinsky daca este roman si dupa o balbaiala acesta a afirmat ca este. Cert este ca, in urma vehementei atitudini de a ne interzice sa stam in jurul Templului mare circular si amenintarilor cu amenda, toti am avut senzati unei confruntari care poate fii numita “ Brilinsky si ROMANII”.
Oricum in viziunea domniei sale toti cei care avem anumite deschideri spre spiritualitate, extrasenzorial suntem considerati niste nebuni, sectanti si satanisti, recunoscand ca domnia sa nu are cum sa faca diferenta dintre cei care fac rugaciuni si cei care vin cu intentia de a pangari si de a face ritualuri pentru ”partea intunecata”, de vibratie joasa. I-am spus ca, nu cred ca nu poate vedea diferenta, pana ce si cel mai mare ateu si omul cu cea mai mica cunoastere isi da seama de aceste aspecte.
Prietenul nostru Florin, om al locului, i-a aratat domnului Brilinsky cateva fotografii (pe care le puteti vedea si pe site-ul nostru) realizate in Templele de la Sarmizegetusa Regia in momentul in care Florin se ruga. Florin este un simplu OM, fara diplome si fara “cunoasterea sau pregatirea” scolilor ezoterice, dar care spune rugaciuni din suflet cu toata sinceritatea fata de Divinitate, intr-un mod spontan. Florin a aratat aceste fotografii pana acum doar prietenilor si cu smerenie, caci cei cel cunosc stiu ca nu este “genul fariseului”. El este un om cu respect fata de Dumnezeu care nu minte si nu este genul care sa creeze un senzational atat de ieftin.In aceste fotografii alaturi de el apar forme energetice sub forma de sfere, abur sau lumini. Aceste manifestari nu decat in momente de armonie, rugaciune sau meditatie. Dar, pentru cei care nu au “astfel de preocupari” este greu de acceptat ca intreaga Creatie este mai mult decat acesta dimensiune fizica grosiera. Ei cred doar ceea ce vad si au nevoie de explicatii stintiifice. Aceeasi reactie a avut-o si domnul Brilinsky care pentru el in fotografii a vazut doar praf, fum de tamaie sau tigara si focul unor lumanari in timp de aparatul se misca.
Daca nu crezi sau vezi, asta nu inseamna ca nu exista!
I-am recomandat domnului Brilinsky, sa renunte la aceasta “naivitate confortabila” si sa nu ne mai bage pe toti “in aceeasi oala”. Nu toti cei care mediteaza sunt adeptii unor secte care au pervertit (prin orgii sexuale, manipulare mentala si escrocare financiara) practicile universale de reconectare si comunicare cu Divinitatea.
Nu conteaza religia din care facem parte, nu coteaza nationalitate, nu coteaza perioada istorica, atata timp cat constientizam ca Divinitatea este una pentru toti si din toate timpurile omul a trait rapotandu-se Ei atat in exteriorul, cat si in interiorul sau.
Intentia de a transforma acest loc sacru intru-un simplu muzeu este de mult gandita de cei fara de constiinta de neam si acum se incearca, acelasi lucru care l-au facut toti dusmanii neamului in decursul istoriei: primul lucru pe care il faceau era distrugerea templelor, bisericilor incercand astfel sa instaureze sentimentul de frica, spulberand legatura omului cu Dumnezeu, sa-si uite identitatea.
Dupa aceste discutii, concluzia a fost ca, intrucat domnul Brilinsky a aflat ca nu suntem rau intentionati si nu facem ritualuri sau ceremonii, ne-am strans mana si ramane deschisa calea dialogului in sensul ca, acest loc sa ramana curat, intretinut si sa modificam aceasta Hotarare 101/2013 a Consiliului Judetean Hunedoara prin care sa se pastreze destinatia originara acestui loc ca locas de cult, de reculegere si apararea lui de cei care doresc sa-l jefuiasca, pangareasca (prin activitati care contravin moralei) sau faca ritualuri satanice.
Mentionez ca, discutiile care au avut loc au fost inregistrate si spusele mele astfel reprezinta adevaruri incontestabile.
Fane, unul din prieteni lui Florin si al nostru, care are deschisa clar vederea, in timp ce stateam pentru a doua oara in jurul Templului Pamant, a vazut cu ochii sufletului un sarpe care se zvarcolea in interiorul templului si deasupra lui zbura un soim. Florin mi-a spus ca, pentru el, soimul este intruchiparea lui Zalmoxe. Atunci mi-am adus aminte de soimul cu sarpe in gheare pe care l-am vazut(in plan fizic) in drumul catre Prislop. Pentru mine lucrurile incep sa le lege si simbolurile transmit mesaje clare.
Am plecat din Cetatea Sarmizegetusei Regia si cu parte din participanti am urcat la Cetatea Fetele Albe. Aici ne-am rugat in liniste si cei prezenti au asistat la “comunicare copacilor” in padurea de brazi din apropierea Fetelor Albe.
In dimineata urmatoare am urcat la Cetatea Blidaru, oferind astfel participantilor inca o surpriza care nu era prevazuta in programul taberei. Toti au fost uimiti de interesantele forme ale copacilor. Impreuna cu grupul a urcat Oreste si Cristian Pompei, prilej cu care toti cei prezenti au beneficiat si de informatii pe traseu. In cetate am trait clipe minunate imbogatite si de cunoasterea lui Oreste. In a doua parte a zilei Doru Bem a continuat cursul.
Seara Oreste si Doru au oferit participatilor o tocanica la ceaun, tuica si vin fiert si Doamna Mariana de la Pensiunea Cotiso a oferit un desert, asa cum numai dansa stie sa-l prepare: “Poale in brau”.
Adunati in jurul semineului am discutat despre invataturile pe care le-am constientizat pe parcursul taberei. Am inteles ca, toti cei care au paricipat au o legatura cu aceste locuri de dincolo de timp.
La plecare din Costesti am cumparat de la Popasul Dacilor paine calda facuta aici si ne-am luat “La revedere” de la Andreea, draguta gazda de la Popas. Cand am iesit din sat, am vazut din nou soimi in zbor care se roteau si apoi si-au continuat planarea in sensul catre sat, ca si cum imi sugerau intoarcerea.
In drum spre Bucuresti am oprit la Manastirea Cozia, unde una dintre participante mi-a atras atentia asupra sculpturii exterioare care incadra una dintre ferestrele bisericii: doi soimi care tineau in gheare cate un sarpe.
Tema soimului si a sarpelui si-a pus amprenta asupre acestei tabere: in prima zi – soimul cu sarpe in gheare; la Sarmizegetusa Regia – cand stateam in cerc s-a auzit stigatul unui soim si Fane a vazut, intr-un alt plan, sarpele care se zvarcolea in Templu si deasupra lui zbura un soim; la plecare din Costesti – soimi care zburau de o parte si alta a soselei; la Manastirea Cozia – sculptura de la fereastra bisericii cu cei doi soimi cu serpi in gheare. Cu siguranta, mesajele transmise prin aceste simboluri vor fii descifrate si pe parcursul zilelor ce vor urma.
Sarmizegetusa Regia ne-a oferit si ne ofera posibilitatea de a ne regasi Lumina interioara, sa vedem Divinul din noi si din afara noastra. Acum traim timpurile in care Sarmizegetusa Regia are nevoie de oameni pentru a-i fi pastrata si salvata sacralitatea.
Acest loc de Lumina a Lumii, care a transformat caractere si a salvat suflete, trebuie sa ramana activ, fiindu-i pastrata continuitatea spirituala cladita de strabunii nostri geto-daci si lasata mostenire generatiilor viitoare.
Vezi FOTOGRAFIILE realizate in timpul Taberei “Reconectare cu Strabunii” .
Vezi INREGISTRARI VIDEO realizate in timpul Taberei “Reconectare cu Strabunii” .
Drepturi autor rezervate: Dimitria Puchiu