Intr-o minunata zi de toamna am pornit pe urmele uriasilor, sacerdotilor daci si a sfintilor sihastri din Triunghiul Initiatic: Cetatuia – Namaiesti – Corbii de Piatra.
In data de 19 octombrie 2013, asa cum ne-am propus dupa deplasarea din 23 martie 2013 (citeste si Jurnalul de Calatorie al excursiei din 23.03.2013), am revenit la Cetatuia – Schitul Negru Voda… si mai mult decat atat, harul acestor locuri, inca o data, ne-a incalzit inimile si induplecat mintile, determinandu-ne sa luam decizia de a mai organiza inca o excursie, pe acelasi traseu, in data de 30 noiembrie 2013, de ziua Sfantului Andrei (vezi PROGRAMUL Excursie din 30.11.2013).
In masina, am oferit informatii atat despre obiectivele pe care urma sa le vizitam cat si despre principiile care stau la baza dezvoltarii personale. “Conferinta in mers” a deschis calea dialogului intre participanti pe diverse teme. Ineditul excursiilor si taberelor organizate de noi este dat si de formatul interactiv si libertatea oferita participantilor de a-si impartasi opiniile. Schimbul de idei contribuie la imbogatirea cunostintelor.
Urcusul pana la Cetatuia a fost parcurs usor si in micile pauze pe care le faceam am punctat impreuna cu participantii cateva aspecte referitoare la evolutia spirituala, la faptul ca toti suntem egali si ar fi bine sa renuntam la acest sistem al separarii in care am fost educati sa catalogam, sa etichetam in superior/inferior, corect/gresit etc. si sa revenim la sistemul unitatii al acceptarii prin IUBIRE. Am discutat si despre intelepciunea care trebuie masifestata prin IUBIRE si SMERENIE, de catre “posesorii unor Suflete mai batrane” sau venite din “Planuri mai Inalte” si a caror menire in aceasta intrupare este de a fi vindecatori, invatatori, indrumatori. De fapt, cele doua virtuti pun in valoare pe adevaratii iluminati. La ce folos cunoasterea dobandita prin cartile citite, cursurile frecventate sau initierile primite, daca iti lipsesc cele doua:Iubirea si Smerenia?
Sus la schit, am fost intampinati si insotiti de un mare caine alb care vietuia alaturi de calugari. Privirea acestui caine avea ceva deosebit: parca avea privirea profunda a unui om. A stat impreuna cu noi, ne-a permis sa-l mangaiem si ne-a facut sa ne aducem aminte Iubirea fata de fapturile Creatorului. Fara sa-mi dau seama gandul m-a purtat la Lupul Alb. Privelistea care se asternea in fata ochilor nostri venea sa intregeasca legendele locurilor pe care le faceam cunoscute participantilor. Culorile toamnei erau accentuate de lumina calda a soarelui.
Am poposit la Cavalerul Trac, Chilia Mosului si Crucea Dorintelor, dupa care am intrat in Biserica de lemn care adaposteste moastele Sfantului Ioanichie. Acesta a fost unul dintre sihastrii din Valea Chiliilor si a fost descoperit intruna din grotele sapate in muntele Cetatuiei. Fiecare dintre noi a avut propriile revelatii in aceste locuri si linistea ne cuprindea sufletele. Dar, asa cum constatam adesea in deplasarile noastre, numai sincronizarea Divina a facut sa asistam la ultimile momente ale slujbei in biserica de piatra si sa avem bucuria de a vorbi cu Parintele Staret Modest Ghinea. Vorbele sfintiei sale au venit ca o confirmare a tot ce discutasem pana atunci si am fost impresionati de iubirea, smerenia / modestia si puterea credintei pe care le-a manifestat acest intelept Slujitor al Domnului. Am ramas placut surprinsa sa aud, cum prin exemplele de viata ale domniei sale, ne explica de fapt unul din principiile vechi de cand lumea, dar mai cunoscut sub de numirea de Legii Atractiei: in momentul in care ceri ceva lui Dumnezeu, pentru a se implinii trebuie sa ai Credinta ca s-a si realizat. Fara Credinta, ceea ce ceri ramane dor la nivel enuntiativ, de dorinta. Acest fapt ne demonstreaza ca toate principiile care ne guverneaza existenta ne-au fost transmise inca de la inceputurile omenirii si ne sunt doar reamintite sub diverse forme de exprimare adaptate perioadei istorice, culturii si religiei.
Parintele Modest ne-a relatat o parte din minunile pe care le-a trait, facandu-ne astfel sa intelegem ca ne sunt ascultate rugaciunile si dorintele noastre, iar acestea se implinesc prin Harul Celor de Sus (Dumnezeu, Maica Domnului, Sfinti…) dar numai prin puterea Credintei interioare a fiecaruia dintre noi. Prin “Credinta interioara” vreau sa subliniez un lucru pe care unii dintre noi il confunda cu manifestarea religioasa. Daca participi la toate slujbele, scrii nenumarate acatiste, respecti regulile impuse de biserica(ca institutie) si “bifezi” cu prezenta toate manastirile de care ai auzit, am constat ca aceste lucruri, nu inseamna neaparat ca ai o Credinta interioara. Credinta este legatura noastra intima cu Divinitatea si aceasta nu necesita o manifestare exterioara sau care sa fie facuta la modul demonstrativ pentru a atrage aprecierile semenilor nostri. Trebuie sa constientizam ca daca pe semenii nostri ii putem “induce in eroare”, pe Dumnezeu nu-l putem pacali. In acelasi timp, corectitudinea si moralitatea manifestata fata de aproapele nostru reprezinta de fapt respectul sincer manifestat fata de Creator si Creatia Sa…”daca dai fratelui tau, atunci Mie imi dai”.., a spus Isus. Chiar daca toate acestea le stim, uneori este bine sa le readucem in discutie pentru a ne fii mai usor de pus in practica.
Nobletea si modestia Parintelui a reiesit si la raspunsul dat la intrebarea: “Parinte, aici la manastire de ce aveti nevoie?” raspunsul a fost “Eu personal, de nimic, pentru ca l-am rugat pe Dumnezeu sa-mi lase unul din cele trei juramite facute si anume saracia. Maica Domnului are grija sa-mi dea tot ce am nevoie atunci cand trebuie.” Apoi ne-a povestit cum, pentru a ne face sa-i intelegem raspunsul, in ziua in care trebuia sa plateasca factura pentru curentul electric s-a rugat Maicii Domnului sa-l ajute sa achite factura caci venise reprezentatul companiei sa sigileze contoarul. In timp ce era cu reprezentantul de la Electrica, a venit un domn la manastire care i-a dat un bilet in care erau pusii niste bani, exact suma necesara platirii facturii. Aceasta a fost o pilda pentru toti: “Cere (cu credinta) si ti se va da”.
Desi Parintele Modest a spus ca nu are nevoie de nimic, va aduc la cunostinta ca in fiecare an de Sf.Nicolae parintele daruieste familiilor nevoiase ceea ce primeste prin donatiile facute de cei care vin la Cetatuia. Astfel, puteti dona hainele sau lucrurile pe care nu le mai folositi, precum orice altceva ce considerati ca este necesar vietuitorilor manastirii sau nevoiasilor.
De asemenea, dorind sa vina in sprijinul persoanelor defavorizate, parintele a infiintat un mic schit cu functia de azil (in prezent sunt doua maicute trecute de 80 ani pe care parintele le ingrijeste). Acest schit este inchinat Sfantului Ierarh Modest. Daca doriti sa donati ceva, va recomand sa-l sunati inainte pe parintele pentru a va indica unde sa le lasati, deoarece nu este necesar sa urcati toate darurile la Cetatuia. Numerele de telefon sunt: 0248.544.000 si 0762.357.182. Dar din dar se face Rai!
Intalnirea cu Cetatuia si staretul ei ne-a incatat sufletele, iar constientizarile si revelatiile primite in acest loc au contribuit la limpezirea gandurilor. Am mai descoperit ceva din frumusetea Creatiei. Mai multe detalii despre istoria si legendele acestor locuri: Cetatuia, Namaiesti si Corbii de Piatra am relatat in JURNALUL DE CALATORIE al excursiei din 23.03.2013, si pe care nu are sens sa le repet in prezentul Jurnal.
Ne-am continuat drumul catre Manastirea Namaiesti si am redeschis o discutie care a fost deschisa de unul din participanti in timpul conversatiei cu Parintele Modest. Intrebarea pusa a fost ceva de genul: “Daca Maica tot raspunde rugamintilor dumneavoastra parinte, atunci de ce nu O rugati sa va vindece vederea ca sa nu mai purtati ochelari?” la aceasta intrebare parintele a raspus blajin: “Pentru ca nu mi s-a parut important(necesar) pentru mine acest lucru.” Ne-a destainuit apoi cum dupa trei zile, in care a zacut in pat, iar doctorii nu-i mai dadeau nici o sansa si calugarii deja incepusera sa-i sape groapa (la propriu), Maica Domnului l-a videcat si i-a spus, intinzandu-i mana: “Inca nu ti-a venit timpul, mai ai multe de facut”. Parintele a mai adaugat: “Eu ma multumesc cu ce Dumnezeu imi da. Am primit in viata multa suferinta, dar am primit si multe bucurii”.
Am observant o impresie, pe care o avem majoritatea, ca stim intotdeauna ce e mai bine pentru altii. De asemenea, ne este mai usor sa vedem paiul din ochiul aproapelui nostru si sa nu observam barna din ochiul nostru. (Dragii mei, chiar si in acest moment, in care scriu, constat ca observatiile pe care le transmit altora sunt valabile si pentru mine. Ce interensanta este calea autocunoasterii si evolutiei!)
Dar sa revenim la discutia din masina. In aproape toate deplasarile pe care le organizam, am constata ca vine vorba despre ACCEPTAREA semenilor, fara sa-i judecam si sa ne dam cu presupusu in aspecte referitoare la deciziile si viata lor. Atata timp cat noi nu putem tine minte toate evenimentele si trairile prin care a trecut sufletul(spiritul) nostru in decursul evolutiei sale si astfel nu stim de unde ne vin anumite emotii, frici, cunostinte pe care le avem, etc, cu atat mai mult nu ne este permis sa judecam pe ceilalti. Tot astfel, se explica de ce nu avem cum sa stim ce este mai bine pentru ei, intrucat nu avem trairile, emotiile si experientele vietilor lor. (In cadrul conferintei pe care Jasmuheen a sustinut-o anul trecut in Romania, si ea a prezentat acest aspect al ACCEPTARII fara a judeca, care i-a fost revelat in timpul comunicarii de un Spirit Inalt) Atunci cand aceleasi informatii sunt dezvaluite de mai multe persoane, fara a face schimb de idei intre ele, se certifica concluzia ca s-a accesat acelasi Camp Sursa Unic.
Privind dintr-o alta perspectiva problema “de ce ne imbolnavim sau de ce trecem prin diverse incercari in viata, indiferent de nivelul evolutiv”, explicatia este foarte simpla: TOCMAI PENTRU A EVOLUA. Evolutia este un drum infinit. Nu poti spune vreodata: STOP, acum le stiu pe toate sau sunt desavarsit! Aceste probleme trebuie privite ca “semnale de alarma” care iti atrag atentia ca ai ratacit drumul iar pentru a-l regasi si merge mai departe trebuie sa inveti lectiile propuse (autopropuse de cand eram in Astral) si sa iei aceste examene. Dumnezeu este cel care ne iubeste si doreste ca fiecare din noi sa se apropie cat mai mult de acea DESAVARSIRE pentru a ne continua existenta pe un alt nivel evolutiv (superior). In acelasi timp ne-a fost dat LIBERUL ARBITRU, astfel incat deciziile ne apartin si le luam in functie de propria experienta de viata (spirituala).
Am intalnit la multi semeni ideea ca: daca o persoana se afla pe o treapta evolutiva mai inalta (apreciere subiectiva,dupa criteriul personal al fiecaruia) acea persoana trebuie sa fie deja perfecta (sanatoasa) in momentul intalnirii cu ei. “Pretentia” lor este sa-i vada DESAVARSITI. De fapt, este vorba despre ASTEPTARILE noastre, care in esenta, reflecta Gradul de Maturitate Spirituala al fiecaruia dintre noi. Si astfel, revin la ceea ce am spus mai devreme referitor la ACCEPTAREA celor de langa noi asa cum sunt, fara a-i judeca, eticheta. Renuntand la asteptari si acceptand, devenim astfel mai INTELEPTI si ne dovedim MATURITATEA. Prin autoanaliza ajungem sa ne AUTOCUNOASTEM.
Unul din avantajele deplasarilor pe care le organizam este oferit tocmai in aceste “contexte” create prin intermediul nostru si prin care participantii au posibilitatea sa observe si sa se autoobserve, descoperind aspecte interioare, placute sau mai putin placute, care “stau ascunse” si care ies la iveala. Cu totii avem momente in care simtim nevoia acestor “bilanturi” interioare. Locurile incarcate energetic si spiritual vin sa accelereze procesul de aflare a ADEVARULUI, atat din exteriorul nostru cat si cel interior, perceptibil direct proportional cu capacitatea fiecaruia de a-l asimila. Capacitatea de a vedea sau asimila ADEVARUL nu are legatura cu volumul de cunostinte pe care-l detine un om. Cunoasterea intelectuala sau dobandita prin cursuri teoretice vine doar sa ne ajute sa facem corelatii si sa intelegem transformarile de la nivelul constiintei.
Referitor la acesta latura a Cunoasterii Teoretice, am observat o tendinta a acelora dintre noi, care au “la activ” multa informatie, sa se considere “a tot stiutori”, “suficienti” sau chiar “superiori”, afisand fata de ceilalti (si suferind practic) de un soi de “aroganta a intelectualului”. Daca pe fondul acestui mod orgolios de a se manifesta, se mai adauga si cateva “initieri cu diplome frumos colorate”, deja drumul pe care se afla, pe care acestia il considera evolutiv, devine unul involutiv. Fata de acestia trebuie manifestata multa COMPASIUNE (una din fatetele IUBIRII si nu compatimire, caci aceasta este o alta “aroganta”), daca dorim cu adevarat sa-i ajutam sa vada sensul existentei. Observatiile spuse pe un ton autoritar n-o sa-l faca pe cel ce se afla intr-o astfel e faza sa-l ajuti se schimbe si nu faci decat sa reactionezi, fapt ce iti demonstreaza ca nu este prea departe de el.. Decizia si dorinta de a fi altfel ii apartine, nu-l poti tu schimba si nici macar nu asta este treaba ta. Pe de alta parte intalnirea cu acest tip de om nu este intamplatoare si pentru tine este o modalitate prin care te poti verifica. Cu siguranta cu totii avem de invatat si in acelasi timp fi tu un exemplu prin modul in care interactionezi cu el. Iubirea si acceptarea pe care o manifesti intr-o relatie cu el, il poate ajuta cu adevarat, caci IUBIREA VINDECA (inclusiv orgoliul, trufia) si INALTA. Vezi unde este Maestrul tau interior si cum iti spune el sa actionezi!
Isus a spus: “Fiti intelepti ca serpii si blanzi ca porumbeii!”
Toti sfintii, marii maestri, initiati si invatati ai tuturor timpurilor au spus ca prin Iubirea manifestat fata de tot ce ne inconjoara devenim exemple vii si in felul acesta cei de langa noi se schimba. Astfel, Lumea se schimba!
Cand m-am referit la “initieri cu diplome” am vrut sa atrag atentia asupra unui fenomen, care este echivalent cu “a te imbata cu apa rece”, ducand in derizoriu valorile sacre.
Adevaratele Initieri s-au realizat, din cele mai vechi timpuri, persoanelor care demonstrau ca: au simtul responsabilitatii si moralitatii; sunt echilibrate; au calitati(virtuti) care sa le faca demne de acestea; au capacitatea de a gestiona puterile si informatiile transmise.
A da pe mana unei persoane “bolnave de orgoliu” o putere este ca si cum ai pune o sabie in mana unui copil. … Si sa nu mai intram in amanunte referitoare la modul in care se transmit unele “initieri’, cum sunt certificate, ce intelege cel care a primit “initierea” etc…
In acelasi timp, apreciez atat pentru cei care transmit INITIERI autentice (Slava Domnului ca mai exista), cat si pentru cei care le primesc, dovedind IUBIRE, RESPECT, RESPONSABILITATE si SMERENIE prin Starea(felul) lor de A FI.
Cu aceasta ocazie, doresc sa va lamuresc ce trebuie inteles prin termenul “initiatic”, folosit de noi in denumirea deplasarilor pe care le organizam: “tabere si excursii initiatice”. In primul rand, intentia noastra a fost ca prin denumirea de “initiatic’ cei care sunt interesati de calatorii sa fie informati inca din enunt ca aceste deplasari nu sunt pelerinajele religioase sau doctrinare. In al doilea rand, avand in vedere cunostintele (pregatirea) si nivele evolutive diferite ale participantilor, consideram ca modul cel mai echiabil pentru toti este ca fiecare participant sa primeasca Initierea in mod direct (fara intermediul altei persoane: maestru..) de la Entitatile Spirituale ale locurilor prin care trecem. Astfel, cei prezenti primesc darurile si binecuvantarile locurilor, pe masura dorintei, credintei, pregatirii si a nivelului evolutiv al fiecaruia. “Criteriile de acordare a Initierilor” sunt ale Celor de Sus. Inclusiv participarea lor este filtrata si sincronizata din plan Divin. Rolul nostru este cel de mijlocitori si indrumatori. Chiar daca nu toti sesizeaza(simt) ceva in acele momente, “LOCURILE ACESTE TE SCHIMBA” si harurile sau darurile pe care primesc in timpul deplasarilor le constientizeaza in timp. Am observat ca, la majoritatea participantilor acel “val al uitarii” este treptat indepartat, fapt ce ii ajuta sa se descopere, sa traiasca minunatul proces de Trezire a Constiintei.
Dupa ce am ascultat relatarile minunilor Maicii Domnului traite de Parintele Modest, parca momentul reculerii in fata Icoanei Maicii Domnului de la Namaiesti l-am trait altfel decat o faceam de obicei. Cand am inchis ochii sa ma rog o caldura mi-a cuprins inima. Era o iubire si liniste care imi invada sufletul. Pe parcursul acestei calatorii mai multi participanti mi-au spus ca au simtit o liniste si stare de bine. Nu este obligatoriu ca toate persoanele care pasesc in aceste locuri sa aiba revelatii senzationale, ci doar insasi faptul ca, simt acea liniste si nici un gand nu le mai strabate mintea, insemna foarte mult. Exact ce spuneam si mai inainte, procesul de Trezire al Constiintei are loc intr-un mod armonios, in ritmul potrivit fiecaruia.
Pauza de pranz, am facut-o la un restaurant din Campulung Muscel. Cand sa ne ridicam de la masa, a venit la mine una din participante, care platise deplasarea si pentru o prietena care nu a mai putut venii. M-a impresionat spunandu-mi ca, este foarte fericita ca a ales sa vina cu noi, chiar si singura, si ca acum a inteles ce vroiam sa-i spun cand m-am exprimat ca: “in excursiile si taberele noastre vin doar personele care isi doresc cu adevarat (sunt determinate) si ele insele opteaza sa vina. Nu este genul de excursie pe care-l poti oferi ca o surpriza (Voucher-Cadou) unei alte persoane. Acestea sunt “Calatorii pentru Suflet” si le faci atunci cand esti pregatit, cand Acel Ceva din interiorul tau te determina sa mergi.” Participi pentru ca asa simti tu si nu pentru a demonstra cuiva (si nici macar tie) cat de “evoluat sau spiritual” esti.
In lumina dulce a soarelui de dupa-amiaza, pe drumul catre Corbii de Piatra peste dealurile ruginii ne-am reamintit ce tara frumoasa avem si ce generos a fost Dumnezeu, cand peste toate acestea ne-a am daruit aceste Locuri Sacre unde-L putem intalni mai usor.
La Corbii de Piatra ne-a intampinat Domnul Ionica (ghidul complexului rupestru) care in afara de istoricul aceste biserici ne-a bucurat cu o noutate: in stanga bisericii, in aceasta vara, s-a descoperi in curtea vecinului semnele lasate in peretele de stanca de civilizatia inaintasilor nostrii: urmele unor posibile anexe lipite de peretele natural de piatra, precum si cruci cioplite in stanca. Intorcandu-ma recent din tabara organizata in Buzau, aveam proaspat in minte formele de prelucrare a pietrei pentru amenajarea chiliilor si locuintelor rupestre. Acum am sesizat asemanarea dintre Bisericuta lui Iosif (din zona Nucu – Alunis) si Corbii de Piatra: aceeasi pereti verticali care au santuri cioplite in forma piramidala deasupra intrarilor, in care probabil se fixau constructii auxiliare din lemn. Toate aceste dovezi te determina sa tragi concluzia ca sunt marturii lasate peste timp de aceeasi civilizatie. Ar fi interesant, mai ales pentru cei care cred doar in dovezi palpabile, sa aflam si o datare istorica, asa pentru mintile noastre si confirmarea vechimii civilizatiei pe teritoriul vechii Dacii, dar asta bineinteles daca se si doreste aflarea Adevarului Istoric.
Am urcat pe dealul care adaposteste biserica rupestra, unde am stat cateva minute intinsi pe iarba si am intrat cu totii intr-o stare de meditatie sau rugaciune in care fiecare din noi a avut propriile revelatii. Intorcandu-ne prin curtea Mamei Uta am fost incantati sa descoperim Cascada. Aceasta cascada, care se formeaza prin curgerea unui fir de apa, iti ofera posibilitatea sa o admiri si sa-i simti energia doar in anumite momente ale anului. Cu totii am simtit o bucurie imensa care ne facea sa ramanem cat mai mult in preajma ei. Nu ne mai venea sa plecam. Aceeasi senzatie am avut-o si in primavara acestui an, moment in care am prins fermecatoarea curgere de apa si sper sa o mai intalnim si pe 30 noiembrie 2013 cand vom revenii aici.
Urmele uriasilor “prinsi” in peretele de stanca si cele rostogolite la poalele dealului ne-au adus aminte de o civilizatie pierduta si despre care istoria “oficiala” refuza sa vorbeasca. Schelete de uriasi au fost descoperite pe intreg cuprinsul Romaniei si sunt convinsa ca si pe teritoriul altor state. Inclusiv si la poalele Cetatuiei au existat marturi ale localnicilor care au relatat aceste descoperiri. Cu siguranta adevarul va iesi la iveala, dar probabil acest lucru se va intampla atunci cand Omenirea va mai evolua si va fi in masura sa-l inteleaga si sa-l accepte…in acel moment Istoria Mondiala va trebui rescrisa.
Pe drum catre Bucuresti, am facut un rezumat al constientizarilor realizate pe parcursul aceastei deplasari si pe care, pe o parte dintre ele, le-am transmis prin aceste randuri.
A doua zi am mers la Biserica Draganescu pictata de Parintele Arsenie Boca si aveam sa constat ca tema principala SMERENIA SI DRAGOSTEA ( tema excursiei de la Cetatuia -Namaiesti – Corbii de Piatra), avea sa ne insoteasca in continuare, completand si confirmand informatiile constientizate in cele doua zile. Acest lucru m-a determinat sa unesc Jurnalele de Calatorie ale celor doua deplasari sub acelasi titlu, in doua parti. Va invit sa cititi si cea de-a doua parte: SMERENIA si DRAGOSTEA: Mesajul Parintelui Arsenie Boca de la Draganescu. (Momentan lucrez la acesta a doua parte si sper sa o public pe site cat mai curand)
FOTOGRAFIILE si INREGISTRARILE VIDEO din timpul Excursiei Cetatuia – Namaiesti – Corbii de Piatra, 19 octombrie 2013, pot fi vizionate pe site: www.travelinfinit.ro , alaturi de cele realizate si in alte deplasari – vezi GALERIA MEDIA.
Drepturi autor rezervate: Dimitria Puchiu