Ne-a fost dat, in cadrul Taberei Initiatice de la Sambata de Sus – Grota Parintelui Arsenie Boca din perioada 15 – 17 noiembrie 2013, sa vedem ce Lume minutata se intrezareste in zorii Erei Spirituale, cand FRUMUSETEA creata de Dumnezeu in afara noastra se imbina cu frumusetea creata in interiorul omului. Am avut ocazia sa traim trei zile pline de armonie si unitate alaturi de oameni constienti de Esenta lor, de Natura lor Divina si sa constientizam cat de mult conteaza pentru toti membrii unui grup sa stie sa se bucure de prezent, sa gandeasca si sa simta in acelasi sens.
Dimineata zilei de 15 noiembrie 2013 a debutat cu un eveniment „interesant” si in premiera pentru noi ca organizatori, dar prin care am mai primit o invatatura: intelegerea „sincronizarii Divine”. O persoana a intarziat la imbarcare o jumatate de ora, fapt care a dus la decalarea intregului program al zilei, dar care ulterior am inteles ca „asa trebuia sa fie” pentru a „primii bonusuri surpriza” de la Divinitate.
Primul obiectiv al deplasarii a fost Salina de la Slanic Prahova. Ajunsi la Salina Unirea am coborat cu liftul si am inceput plimbarea noastra in prin galerii. La un moment dat, am vazut un camion in interiorul salinei, fapt ce ne-a facut sa deducem ca mai exista si o alta cale de acces in afara liftului. Am trecut cu vederea apoi acest aspect, concentrandu-ne asupra gasirii unui loc mai retras unde putem sta cateva momente in liniste, intrucat de la ultima noastra vizita si pana acum au aparut niste gardulete care iti limiteaza accesul in galeriile secundare. Discutand diverse subiecte captivante, nici nu am bagat de seama cand am ajuns printr-o poarta larg deschisa intr-o galerie mai retrasa. Aici am avut parte de revelatii interioare deosebite atat eu personal ca si participantii. Ineditul a constat in faptul ca am patruns intr-o zona mai greu accesibila vizitatorilor in care am simtit energia acestui minunat si puternic purificator mineral – sarea. Am intalnim cristale mari de sare, asemanatoare ca dimensiune cu cele de cuart alb, precum si zone cu bulgari de sare cu granulatii si culori diferite, de la alb imaculat la noante de gri. O astfel de experienta iti este mai rar dat sa traiesti: sa patrunzi in tinutul interior al muntelui, sa-i admiri maretia si frumusetea tainica pe care o pot vedea doar cei care lucreaza in mina, sa primesti cu smerenie si bucurie informatiile oferite de Entitatile Stapanitoare ale acestor meleaguri si dimensiuni. Se putea citi pe chipul tuturor fericirea si multumirea ca au avut ocazia sa patrunda in locuri ascunse vizitatorului obisnuit al salinei atat la propriu, cat si sub aspect spiritual. Calatoria interioara, pe care au parcurs-o fiecare din ei in timpul meditatiei si cu ajutorul Spiritelor acestui taram, este o revelatie pe care o poti doar traii la nivel individual si prea putin poate fi descrisa in cuvinte. „Trebuie sa vezi, ca sa crezi!”
La intoarcere din acea galerie retrasa, cand eram in dreptul portilor acelui gard care delimita galeria principala, o angajata a salinei ne-a mustrat ca: „ce cautam dincolo de poarta”, la care i-am raspuns ca: nu stiam ca nu aveam voie in acel perimetru intrucat noi am gasit portile larg deschise si nici nu am gasit vreut afis cu „accesul interzis”. Atunci imediat una din participante a realizat ca suntem „beneficiarii unui bonus al Sincronizarii Divine”. Intradevar, analizand succesiunea evenimentelor de la plecarea cu intarziere din Bucuresti, intrarea camionului in galeria principala a salinei, trairile personale ale membrilor intregului grup in zona necirculata a minei, pana in acel moment al inchiderii portilor in spatele nostru, toti am tresarit de bucurie si am multumit domnisoarei, din cauza careia am plecat mai tarziu. Daca am fii ajuns mai devreme in salina, am fi gasit poarta (prin care a intrat acel camion) inchisa si nu am fi avut acces in zona retrasa, unde am trait acele clipe unice. In acelasi timp, am fost recunoscatori ca Dumnezeu „a aranjat” totul atat de bine si ne-a oferit posibilitate sa fim traitorii unor astfel de momente minunate in viata noastra, prin care sa simtim revarsarea Gratiei Divine asupra celor prezenti.
Pe drum catre Sambata de Sus i-am mai multumit inca o data aceleasi domnisoare, intrucat datorita fapului ca am plecat cu intarziere soferul autocarului a fost nevoit sa mai faca o pauza, pentru a respecta timpul de lucru (conform legislatie), in Sambata de Jos. Fiind nevoiti sa oprim 20 minute, am avut timp sa vizitam Herghelia de Lipiteni de la Sambata de Jos si astfel, „am avut parte” de al doilea bonus. A fost o adevarat incantare sa mangaiem acesti cai deosebiti. Dupa ce am admirat frumusetea creata de Dumnezeu in interiorul Pamantului si al Esentei noastre, acum eram in fata frumusetii fapturilor lasate sa-i stea omului alaturi. Aici, in mijlocul hergheliei, am asistat la un frumos apus de Soare.
Pe inserat am ajuns la Izvorul Parintelui Arsenie Boca din Sambata de Sus, de unde am luat cu totii apa. Intrucat era deja intuneric, am stabilit sa mergem la masa, iazul si ceasul Parintelui duminica, inainte de a pleca spre Sinca Veche.
A doua zi de dimineata, pe 16 noiembrie 2013 – Ziua Sfantului Apostol si Evanghelist Matei, dupa micul dejun, am pornit catre Grota (chilia) Parintelui din munte.
In aceasta deplasare i-am luat si pe copiii nostri, care au urcat pe acest traseu pentru a doua oara.
Cerul era senin, clar, fara nici un norisor si de un albastru aparte.
Acest traseu pe Valea Sambetei este de o frumusete desprinsa parca dintr-o lume de poveste. Mare parte din drum o parcurgi paralel cu Raul Sambata, traversandu-l de cateva ori pe poduri si podete. Micile cascade formate de paraurile care se scurg de pe versanti, pietrele cu multiple forme si culori, poienitele insorite in care vegetatia poleita de bruma straluceste sub mangaierea blanda a soarelui de noiembrie iti incanta privirea si sufletul.
Urcusul spre Grota parintelui mi s-a parut foarte usor de aceasta data. Parcurgand acest traseu am realizat ca acesta usurinta (lejeritate) perceputa in timpul ascensiunii se datoreaza si vibratiei fiecarui membru al grupului. Starea de bine interiora radiaza in afara noastra si genereaza un climat armonios, fiind un adevarat suport pentru toti cei din jurul nostru cu care interferam. Pe mine, in calitate de coordonator al deplasarii, m-a ajutat foarte mult vibratia generata de acesti oameni minunati alaturi de care am avut placerea sa calatoresc. Astfel, am mai constientizat inca un aspect al UNITATII, cat de mult ne ajuta sa traim in armonie si ce mod placut de convietuire putem creea in aceasta Lume daca lasam frumusetea Esentei noastre sa se manifeste. Intreaga Creatie este interconectata si cu totii suntem resposabili de evolutia Intregului. Avem puterea de a schimba Lumea, daca noi ne schimbam, renuntand la limitele impuse si autoimpuse, lasand Lumina care salasluieste in noi sa ne ghideze gandurile, vorbele si actiunile.
Vibratia in care alegem sa ne ducem existenta, nu se vede, nu este ceva palpabil, ea se simte este o STARE DE A FI. Acea stare de bine pe care incerc sa o descriu prin acest Jurnal de Calatorie pentru cei care, nu au fost acolo cu noi, trebuie traita pentru a o intelege pe deplin. Mintea nu poate descrie ce simte Inima. O traire de o clipa iti poate elucida un concept de viata, asa cum poate mii de teorii citite sau auzite nu reusesc sa-ti ofere raspunsul cautat.
In sensul celor spuse mai sus, pe ultima portiune a traseului, cea mai solicitanta din punct de vedere fizic, cand mai aveam cativa zeci de metri pana la Grota Parintelui, am adresat o intrebare, in sine mea, Parintelui: „Ce invatatura trebuie sa inteleg de aceasta data drumul catre Grota?” Raspunsul primit a fost: „Oamenii sunt multi‚ iar gandurile lor sunt multe. Asculta-te pe tine insuti!”
Apoi, cat am stat cu totii la Grota si asteptand sa intre fiecare din noi in Chilia Parintelui sa se roage, s-a asternut linistea peste sufletele noastre. Acela a fost singurul mesaj pe care l-am perceput, dar starea de multumire, de recunostinta se revarsa continuu. Privind chipurile tuturor, vedeam cum si ei traiau intens acest sentiment al recunostintei si cum lacrimile de durere ale unora dintri noi se transformau in lacrimi de bucurie. Speranta le lumina fetele. Amintirea efortul depus, pentru a ajunge la stanca atinsa de mainile si Spiritul Inalt al „Sfantului Ardealului”, nu mai exista. Totul se transformare intr-o imensa bucurie.
La intoarcere, pe Valea Sambetei am trait un moment emotionant, cu toata sinceritatea si puterea de care este capabil un om. Pe ultimul podet de lemn peste raul Sambata tot grupul s-a oprit cu fata catre munte, privind apa inspumata care isi croia drum printre stanci, cerul albastru, falnici brazi. Am stat aliniati in tacere pentru cateva minute, peste curgerea apei vizualizand cum toate necazurile si dezechilibrele „se duc pe apa Sambetei” si in acelasi timp cum energia pura a apei ne incarca toate corpurile. Fiecare din noi a simtit, ca din adancul sufletului sau, sa mai transmita Tatalui Ceresc si Parintelui Arsenie Boca o rugaciune, o multumire, un gand…
Maretia acelor momente se suprapunea perfect cu sunetul puternic al suvoaielor de apa.
Acele trairi au ramas intiparite pentru totdeauna in constiinta mea cat si a celor care au fost de fata. Toti am simtit cum este SA FII UNU. Frumusetea cadrului natural ne-a oglindit frumusetea interioara pe care, prin armonie, o putem observa cum se manifesta in TOT CE EXISTA. Chiar si atunci, au fost participanti care mi-au relatat ca un asemenea moment inaltator este pentru prima data cand l-au trait. De fapt, acesta este NORMALUL civilizatiei viitoare, a unei civilizatii evoluate ai caror zori se intrevad.
In inregistrarile video si fotografii am surprins doar traversarea peste acel podet la urcare, dar clipele solemne de la intoarcere au fost doar traite, fara a se mai incerca imortalizarea lor pe aparat. Caci, asa cum spuneam si mai devreme, sunt clipe in viata care doar se simt si se traiesc, ramanand stocate in ADN-ul personal si apoi transferate in „Memoria Universala”.
Seara, fiind ziua Sfantului Matei l-am serbat si pe baietelui nostru, oferind tuturor o mica surpriza: un tort si o cantare de „La multi ani!”
In a treia zi, duminica, 17.11.2013 am mers la Iazul, Masa si Ceasul Parintelui, dupa care am poposit si la Manastirea Brancoveanu. In curtea manastirii rasunau cantarile preotilor care sustineau Slujba Sfintei Liturghi. Am admirat frumusetea ahitecturii brancovenesti cu arcadele albe care strajuiau culoarele manastirii si care iti dadeau senzatia ca in fata ta se deschide un „drum catre Infinit”.
Dupa ce ne-am luat „La revedere!” de la Sambata si am multumit Parintelui Arsenie ca ne-a permis sa urcam la Chilia Sa din munte, Creatorului ca ne-a sustinut cu o vreme insorita si ne dezvaluit frumusetea Creatiei Sale, am pornit catre complexul rupestru de la Sinca Veche.
Ne-am oprit intai la manastirea din cadrul complexului unde ne-am inchinat la Moastele Sfantului Nectarie, am coborat pe alei, catre Templul Dorintelor. Am transmis participantilor informatii legate de istoria locurilor si legendele legate energiile si Entitatile care vegheaza asupra zonei. Dupa cea am luat apa din izvorul de langa asezamantul rupestru, despre care se spune ca are proprietati vindecatoare, am intrat in Templul Dorintelor ( Ursitelor, Cristalelor, Inimii/ Iubirii sau Extraterestrilor, cum mai este numit acest templu). Istorisirile oamenilor care au trecut pe aici si legendele au legatura cu toate aceste denumiri care i s-au dat locului. Si mie personal, in decursul timpului, in urma vizitelor pe care le-am facut aici, mi-au fost revelate anumite aspecte care au legatura cu legendele. Acest lucru imi intareste convingerea ca orice legenda pleaca de la un adevar. Multiplele interpretarile si variantele prin care sunt transmise informatiile unui loc, tin pe de o parte de nivelul de perceptie si cunoastere a celui care le relateaza si care poarta astfel amprenta subiectiva a acestuia, iar pe de alta parte de modificarile pe care le sufera peste timp datorita transmiterii orale sau „nuantelor” intentionat aduse in functie de anumite interese. De aceea, eu recomand participantilor ca, in momentul in care merg intr-un loc, sa incerce sa perceapa in mod direct informatiile si sa accepte masura in care le este permisa accesarea lor. Si optez pentru aceasta recomandare, tocmai datorita faptului ca ADEVARUL este UNUL SINGUR, dar modul de perceptie al lui este subiectiv, fara a exista o contradictie intre aceste variante pe care il poate „imbraca” acesta.
Am stat in Templu mai mult timp, pana cand fiecare din noi s-a rugat atat cat a simtit nevoia sa se reculeaga. Au trait cu totii intens acele momente.
La intoarcere catre Bucuresti am mai facut un ultim popas, pentru a servi masa, la un restaurant din Rasnov.
Nostalgia isi facea loc in sufletele tuturor. Ne-am simtit atat de bine impreuna, parca timpul a curs mai repede in aceasta perioada, astfel incat nici nu stim cand au trecut cele trei zile. Dar am realizat ca aceste trei zile pot dura o vesnicie, depinde doar de noi sa le facem sa continue, iar acea stare sa se extinda si asupra altora.
Acea BUCURIE, UNITATE si FRUMUSETE interioara manifestate, pe care le-am constientizat si trait pe parcursul acestei calatorii, precum si revelatiile pe care le-am avut la nivel de invid si de grup, vor devenii STARI firesti DE A FI ale unei intregi civilizatii umane intr-un viitor cat mai apropiat, la nivel global. In aceasta deplasare am avut sentimentul sa ne aflam atat de aproape de acele timpuri, vazandu-i pe acesti PIONIERI AI NOII LUMI. Sunt convinsa ca, in afara de cei alaturi de care am avut placerea si onoarea sa calatoresc (acum si alte in excursii), numarul pionierilor intrupati si TREZITI (TREZIREA CONSTIINTEI) este foarte mare, la care se adauga si altii pe cale sa se trezeasca. Acest fapt a fost constatat si de altii, printre care o pot amintii pe Jasmuheen. Aceasta a sustinut o conferinta la Bucuresti in perioada 1 – 3 noiembrie 2013 in cadrul careia a spus ca: masa critica, a celor care traiesc conform noii paradigme, a fost deja atinsa si sensul evolutiv este clar stabilit. (Va recomand sa cititi despre un Program al unui stil de viata plin de impliniri, care i-a fost transmis lui Jasmuheen pentru al transmite GRATUIT mai departe oamenilor si pe care vi-l fac cunoscut prin Articolul : „<<Reteta>> care va incheia suferinta Lumii”. )
SCHIMBA-TE PE TINE SI ATUNCI LUMEA SE VA SCHIMBA!
FOTOGRAFIILE si INREGISTRARILE VIDEO din timpul taberei.
Autor: Dimitria PUCHIU
Drepturi rezervate: SC INTERAD SRL